Focul sacru, focul vieţii, mai arde în noi, tu eşti cerul, eu – pământul, orizonturi noi. Iubirea este o cobră, gâtul meu - altarul ei, colier cu nestemate strălucind în noapte. Timpul este cel prezent şi trecutul e uitat, ce ne-aduce viitorul, încă n-am aflat. Coardele la unison ce profund vibrează, mă săruţi cu pasiune, eu sunt a ta oază. Aerul înmiresmat de al teilor parfum ne îndeamnă să parcurgem al vieţii drum. Uriaşi corali acum strălucesc în zare, sunt cireşii plini de rouă, roşii la culoare. Vişinele sunt în pârg, pentru-a câta oară ne provoacă să iubim iar în plină vară? Sper să fie-n timp util, încă nu-i târziu, să sorbim din cupă vinul rubiniu. Cerul este mai senin că aseară a plouat, pământul scăldat de soare este mai bogat. Explodează artificii marcând fericirea, steluţe multicolore dau de veste ştirea: „Mi-e dor de tine!”
sâmbătă, 31 mai 2025