mi-e dor de-o primăvară caldă cu ochi senini cu zbor în fașă cu chip de soare pași deplini în curăție mi-e dor s-aud frunza cum cântă cântarea frunzelor în vânt și oile mergând la stână să-și lase ochii în pământ mi-e dor de pașii ce-au umblat călcând pământu-n neodihnă mi-e dor de pasul cel curat aici lipsit de orice vină mi-e dor de ochii cei de foc ce nu permit nelegiuirea și-n ei îți fac și ție-un loc deplin ca să trăiești iubirea mi-e dor s-aud izvoarele cum cântă în mersul lor ca și în vis mi-e dor de-o viață pururi sfântă mi-e dor de Noul Paradis de degetele care-au frământat cu visul lutul și țărâna și chipul omului i-au dat în el s-absoarbă doar lumina cu pasul gingaș și curat ca să rămână ”ntodeauna mi-e dor Cuvântu să-l privesc să-i cad îndată la picioare să-i spun Lui Isus că-l iubesc și vreau cu El pe El îl vreau să fie unicul meu soare 20-10-2015 Cluj—Napoca