Mi-e dor de cineva ca tine * Nicolae Rolea* Mi-e dor de cineva ca tine Şi iar aştept şi iar te vreau; Degeaba am o stea întreagă Pe-o bancă singur dacă stau. Mi-e dor de cineva ca tine, Dar tu nu vii, nimic nu zici... Si iar în mine plâng destine În nopţi cu mii de licurici. Mi-e dor de cineva ca tine, Măcar un pic să te zăresc Aş înflori în crinul toamnei Doar ţie să mă dăruiesc. Mi-e dor de cineva ca tine, Ca-n ochii tăi să ard mocnit... Să stau când se trezesc cireşii Ca floare în păru-ţi despletit. Mi-e dor de cineva ca tine Cu ochii tandri ca de stea, Iar dacă treci pe lângă mine Măcar îmi lasă... umbra ta! 25.03.2012 ***************************** Cuvinte cu vedere la cer * Gerra Orivera* dacă ți-e dor de mine deschide-mi fereastra cuvintelor iubite coperțile spațiului îți vor deveni poeme pentru că-n mine se naște taina fântânilor și cât de supuși pot fi dragonii de gheață doar eu pot decide aproape mi-e spaimă de cât necuprins pot cuprinde în octave cât de adâc mi-e respirul chiar dacă nimeni nu crede ce ușor pot păși peste hăuri tu știi tavanul lumii poate lăsa moloz în silabe eu ies ținându-te-n atriu ca pe-o icoană și scările beznei n-o să-mi rănească glezna întoarcerii-n matcă sunt însăși miracolul ce-aprinde esențele vibrația nemișcării din lucruri nescrisele pulsuri penetrează urzeala declinărilor veșniciei în genunchi de smerenie adun idolii pentru soclurile din ventricul fii sigur că n-am să cobor sub pământ decât excavând cu brațe de curcubeie interstițiul dintre inimi pentru altare focuri ude îmi țâșnesc din artere și umplu celule dunele pot dezvolta excrescențe osoase purtate în ochiul furtunii precum ofrandele păgâne eu aleg în ce portal nepângărit de viciul materiei te aștept cu pâine și sare lacrima pe care rostogolesc îngerii vise numai mie îmi deschide pătul între coaste înregistrează în piatră sonoritatea secundelor pasul ce și-a uitat urma în geană eu decid care ocean ne va agăța în gaică infinitul de sub pernă ies corolele cărnii pe care pipăi suave căderi în ispită zodia păcatului taie stelele pe din două tu ești liantul iubite ai grijă cantul oglinzii descuie zorii din palme imersiunea pe linia mediană a albului nu te absolvă de umbră adevărul trage țintit la convergența îndoielilor uneori te omoară ca să-ți supună timpul frustrat din pupilă doar între cearșafurile amorului moartea devine cheia perfectă spre tine însuți mireasma atingerii să-mbete lumea flori în tornade scapă din unghie dumnezeu scrijelindu-mi pe sân primăvara închisă în tine nu aștepta în tunica griului dezrobirea un pegas înhămat la un bob de rouă face turul arterelor tale amnezice să-ţi pot atinge cu suflet aburul acelei chemări din demult invocate detunate rodiri de verde cărunt fac implozie-n sămânță deschide-mi fereastra cuvintelor iubite pervazul poemului nostru schimbă abisului codul numeric
sâmbătă, 31 mai 2025