Mi-e dor de dor

Mi-e dor de dorurile toate,
De primăvara din priviri,
Deşi  am tâmplele brumate
Şi rătăcesc prin amintiri.

Mi-e dor de vremuri de-altădată,
De umbra nucului bătrân,
Să mă întorc aş vrea odată,
Să-mi reazem capul de-al tău sân!

Mi-e dor de tine şi de mine,
Mi-e dor de focul din cuptor;
De zilele acelea pline,
De tine, mamă,-mi este dor!

Mi-e dor de dorul de părinte,
De mersul seara pe la denii
Şi închinări la cele sfinte
În dimineţi pe la utrenii.

Mi-e dor de pâinea coaptă-n vatră,
De cântecul din al tău glas,
De drumul dăltuit în piatră
Unde te caut pas cu pas!

Mi-e dor şi iar mi-e dor de toate
Din cele câte-au mai rămas,
De nopţile pline de şoapte
Când te-ascultam stând la taifas.

Mi-e dor de lună şi de stele
Ce strălucesc şi-acum pe cer,
Mi-e dor de dorurile mele
Într-un pocal de pivnicer!