Mi-e dor de pana lor În zilele cu neguri, nostalgicul m-apasă, Privesc adânc în mine și nu e de ajuns, Mi-e dor de corifeii versului romantic, Dar și de cei ce eul mi-au străpuns. Alecsandri mi-a dat parfum de flori, Metafore, imagini si cântece din rai, Pasteluri, doine, Toma Alimoș, Chirițe și un Căpitan de plai. „Flămând și gol, făr adăpost” Coșbuc m-a țintuit de glie, M-a învățat cum să-mi iubesc pământul Pe care-l moștenim de-o veșnicie. Baudelaire mi-a arătat morbidul Ce doarme-n fiecare dintre noi, Pe „Lethe” mi-a lăsat-o ca o pildă De dragoste-nghețată într-un sloi. Bacovia, cu-„amor de plumb”, Singur prin ploaie meditând, Pe scânduri ude așteptând Decembre-le din când în când, Tot auzind materia plângând, Iar plumburiul țâșnind din pământ, Mi-a explicat că până și tristețea Are reverberații în cuvânt. Esenin, acel „crâng părăginit de loc” Ce la femei și vodcă da năvală, Cu stihu-i plin de sănii și zăpadă Mi-a poleit destinul cu sfială. Cu Eminescu m-am născut în suflet, „Glossa” m-a strecurat printre ciulini , Scrisorile mi-au modelat filozofia, Călin și codrul lui m-au scuturat de spini, Iar cu „Luceafărul” am străbătut neantul, La stele am ajuns pân’ să răsară , La malul mării îl aștept continuu Să ne-ngropăm în valuri într-o doară. Nichita mi-e profesor la română, Prin el cuvântul are noi valențe, Cel trist devine dintr-o dată bucurie, Cel vesel mă reintroduce în tristețe , Și-apoi mă retrimite-n depărtări Spre zări nedefinite și nescrise, Mă poartă-n infinit pe tainice cărări În rânduri ce irup din manuscrise. Mi-e dor de toți, de Blaga, Minulescu, De pana lor din care versuri curg, Mi-e dor de-aceste suflete nestinse, De gândul lor cu har de demiurg.
sâmbătă, 31 mai 2025