Mi-e dor de părinți

Mi-e dor de părinți             

Mi-e dor de mama și de tata,                           
Mi-e dor de ochii ce-i iubesc,                           
Și-așa va fi, până oi fi gata...                            
Să vă-nsoțesc în zbor ceresc.                            

Mi-e dor de-o alintare mamă,                          
Și de-o dojană  uneori,                                      
Tristețile mă  bagă-n seamă                               
Și zău că-i greu să le ignori.                              

Când n-ai părinții lângă tine                            
Ești o frunză călătoare,                                       
Dacă-i ușor, tot nu ți-e bine...                               
Când ți-e greu... cumplit te doare.                    

Rămâi cu vorbele nespuse,                                
Un sfat cu greu îl mai primești,                         
Să-ți  ții  trăirile  supuse,                                 
O ,mamă, cât îmi mai lipsești!                           

Mă duc cu gândurile-n urmă,                           
Închid ochii, văd trecutul,                                
Erați voi doi ținând o cârmă,                             
Pre departe e-nceputul!                                            

Mai aproape-i drumul meu în sus,                      
Nu-i prea multă așteptarea,                                
Toți vom fi la dreapta  lui Isus,                            
Mântuiți de Născătoarea!                                

Autor: Gabriel Stănciulescu