Mi-e dor de tine, om frumos! Mi-e dor de chipul tău senin! Mi-e dor de zâmbetu-ți spumos, De sfletu-ți ca din penin! Te caut printre amintiri Și-mi bate inima nebună. Un om cu vise și iubiri Scăldate-n Soare și în Lună... Mi-e dor de tine! Mor de dor! Și-mi pare că te-au dus departe... Te stingi, copilă! Și eu mor... Tablouri vii, cu rame sparte. Eu te știam o luptătoare, Râvneai la podium, la delir! Tu îmi spuneai că dacă doare, Înnozi speranțe fir cu fir... Mi-e dor de tine și te strig! Tu nu m-auzi nici dacă țip. Te-au aruncat în vânt și-n frig Și ești neghină în nisip. Tu nu mai ai în ochi sclipire Și zâmbești fals, teatral dar fin. Te-ai agățat de o iubire Ce ți-a fost aer și venin... Mi-e dor de tine! Un dor greu... Mi-e dor de tine! Dureros... Mi-e dor de tine fiindcă-s eu! Mi-e dor de tine, om frumos...