Mi-e dor de voi!... Vă scriu iar tată, tot din depărtare Căci dorul mă tot mână, nu mă lasă Iar visele sunt tot mai tulburi și neclare... Dar știi și tu, că vreau să vin acasă. Aici, e încă frig și dorul strânge Iar hainele de-acasă, au miros de mamă... Și-o văd cu ochii minții, împletește și plânge Sărmana mamă, de griji neputând s-adoarmă. Eu sunt la fel, când vesel, când tăcut Dar mă gândesc la voi, la gustul pâinii Și mi se pare unic, grâul acasă făcut... Nici un alt neam, nu ne vor egala străbunii. Mă mai gândesc, la frații mei ștrengari Îi văd în poze, astăzi sunt școlari... Poate că timpul mă va lua cumva în șaua sa De sărbători să vă pot și eu îmbrățișa. Mi-e atât de dor de satul nostru natal De toți vecinii, ce-s mereu ca "pita calda" Mi-e dor de mere coapte și gutui la geam, Și chiar de țintirimul, ce ne luă tot neamul. Când ploile mă răscolesc și nu mă lasă, Îmi spun: "mâine, voi fi din nou acasă" Ploaia trece ca un tren greoi, prin sufletul meu Dar trenul merge doar în cerc, mereu. Dar am speranțe, dacă voi sunteți bine Mai repede s-o scurge și-acest an ploios... Scrisori vă voi trimite, să stiți mereu de mine Și cu multă răbdare, mă voi ruga Domnului, pios. -25 Octombrie-2015
sâmbătă, 31 mai 2025