Mi-e dor de-o casă de demult Cu prispe late, cu pridvor, De aerul primăvăratic, De un cais îmi este dor. Ce înflorea la colţul casei În an de an, la sărbători, Avea beteală de mireasă Cu albe, parfumate flori. Stăteam atât de mulţi la masă Şi nu simţeam nicio strâmtoare, Credinţa ce-o purtam în suflet Făcea să fie casa mare. E Paştele, e zi de-april, Ca azi a înviat Hristos, E primenită casa toată, E cald, e bine, e frumos… Nici chiar tot aurul din lume Nu face casa-ncăpătoare, Dacă în ea nu e credinţă, Dacă în ea nu-i sărbătoare. Mi-e dor de-o casă de demult, Sunt ani de când mereu, mereu Oricât aş fi eu de departe Ea-i sărbătoare-n gândul meu.
sâmbătă, 19 aprilie 2025