Mi-e dor de vânt, de valuri și de mare, de liniștea și fericirea ta, de tot ce-i sfânt și de nemărginire, de-ntreagă tinerețea mea... Mi-e dor de pașii rătăciți prin lume, de viața-mi împlinită dar fugară, de clipa de iubire efemeră, de lacrima-ți dulce amară... Mi-dor de liniște deplină-n absolut, de tumult, forfotă și hărmălaie, de cer senin și de furtună, de soare aspru și de ploaie... Mi-e dor de dorurile toate Ce s-au pierdut printre ruine, Mi-e dor de primăvara nunții noastre, Și mi-e atâta dor de tine !