Mi-e foame de iubirea ta Îmi proiectez din vise filmul, Și nu-s mirat că n-am scenarii, Mi-ai fost aievea, văd albumul, Ce repede aleargă anii! Strâng iubirea înfometată, Mai iau un strop din piatră seacă, Când te privesc suspin îndată Și uit pe loc ce-nseamnă... dacă. Din dorințe îmi fac iluzii, Din amintiri mă-nfrupt cu sete, Și-mi strig oful, s-audă surzii Că amândoi n-avem regrete. Ne-a bucurat ce-a fost frumos, A fost și greu, dar nu mereu, Să luăm răsfățul generos... Ca semn, trimis de Dumnezeu. Dar vreme avem pân’ la final, Greșelile se vor ierta, Doar timpul azi îmi e rival, Mi-e foame de iubirea ta! Autor: Gabriel Stănciulescu