mi-e frică

de tine noaptea târziu
mă leg cu cearceafuri 
cioplite din lună
în lună tremurul minţii 
mi-a lăsat în insolvenţă virală
inima în locul ei 
un copac înflorit mi-a crescut
mult îţi mai place
să îl urci
să-l cobori
să te joci în el
de-a nemuritorii
dar mai ales
cum te privesc eu
din josul meu
în susul tău
voi tăcea 
oricâte nemuriri e nevoie 
de un singur sărut
şi totul poate renaşte în mine 
poţi trăi încă fericită
imaginează-ţi că am fost exilaţi
nu te opri mai încet
dă universul 
şi sparge clepsidra 
de tâmpla mea 
dumnezeu 
și-a legat un psalm roșu
cu tine sunt legat
împletire albă albă