Degeaba mă-nvelesc în sentimente Ce-s calde şi mă plouă cu torente De gânduri bune şi vise frumoase... Eşti gheaţa ce pătrunde pân' la oase! Fereastra ce-ai deschis-o către mine Lasă s-ajungă grabnic de la tine Frigul cel aspru care mă îngheaţă Şi-ncremeneşte răsuflarea-n faţă! Simt cum încetul cu încetul Se ofileşte jalnic şi buchetul De flori de versuri strânse-n poezie... Mi-e frig cu tine, oare mai sunt vie? În loc de ochi am două găuri negre Şi mă îndrept pe drumuri ce-s tenebre Căci frigul cel năprasnic l-ai trimis Ca să îngheţe tot ce era-ncins! Cu nepăsare, vicii şi pustiu Ai omorât ce-a fost odată viu. Eşti întuneric, frig şi n-ai voinţă, Eşti cel ce mi-a adus doar suferinţă!
sâmbătă, 31 mai 2025