Minunea Dimineţii Privind de dimineaţă am văzut Caisul lângă geam ca înflorit; Şi-a pus strai alb de primenire Dup-anotimpul rece-n părăsire, Şi-aşa frumos, s-a-mpodobit! E floare lângă floare-n rânduri Cu argintiile petale parfumate; Albinele aşteaptă să-şi ia darul Să strângă-n guşa lor nectarul, Să-l pună-n stupul cu bucate. Căci mierea şi polenul strânse Vor fi-adunate pentru hrană; Sunt primul rod de pregustare Din munca lor cea truditoare, Din noul an, cu dulcea-i mană. Şi-aşa-i de frumos să priveşti Peisaju-n flori, de farmec plin, Ce-aduce noi nădejdi-n suflet Când vezi în ele atâta zumzet, Că şi-au un rost prin Cel Divin. O! Şi dacă cu-ai credinţei ochi Privim la marea 'Nţelepciune, În reverenţă-umili noi vedem Şi pe deplin putem să credem, Că-n orice zi,-i câte-o minune! Flavius Laurian Duverna 13 aprilie 2013
luni, 16 iunie 2025