îmi sunt buzele însetate şi trupul îmi pare un munte de sare de unde sângele mi se adapă şi sudoarea chiar şi lacrima mea abia mă târăsc până la fântâna crescută-n pustiu dar mereu ajung obosit şi prea târziu e vie fântâna şi-acolo iar creşte-ntre dune şi-o tânără fată cu cofele pline apa răsfiră şi semne îmi face răscolind setea din mine
sâmbătă, 31 mai 2025