Mirare Cât de frumoase sunt, rămase pe zăpadă, urmele celor care vestesc cuminţi, iubirea! Cât de frumoşi sunt ochii celor ce vor să vadă, pe faţa noastră blândă, împlinirea! Cât de frumos e valul pictat pe pânze albe, ce leagănă corăbii în căutarea lor! Cât de frumoasă-i gura care aduce vorbe, rostite de iubirea curată-a viselor! Cât de frumos arată, acum, în seara noastră, noian de clipe calde, pe ramurile verzi, când ultimele raze ce intră pe fereastră, se-ascund în ochii mei, atunci când mă dezmierzi!