Mirare În astă seară cerul-nalt îmi pare o pânză mare cenușie si rară ce ne separă, de frigul sufletelor plecate demult, înghețate demult, împietrite demult. Mă mir cum mai poate să țină atâta greutate și nu ne cad pietrele-n ogradă, gheața în ochi și moartea în inimi.