Ei se mirau, făceau din mirare o taină, cântau prin păduri şi-şi ascultau cântecul urcând pe portativ în arbori. Cădeau din mirare, se îmbrăcau în mister, Sunetele se metamorfozau în melodii şi le interpretau îngerii. Zideau vorbele în cuvinte, le miruiau, zilele lor se mântuiau tăinuite, femeile cântau cu toate un ritual în genunchi şi se îmbărbătau singure. Bărbaţii şi ei la fel aveau un rol de actori în vervă, puneau încantaţii în cuvinte solare, desfăşurau Semne cu mâinile ridicate spre cer, miracole visate celebrând. ** Să nu se mai mire, nimeni n-ar fi dispus dacă există minuni. Ei se plimbau prin gând cu păsări în idei de zbor pe unde trupul n-ar ajunge niciodată. Păsările trebuie să fie măiastre, să se mire şi ele de miracolul de pe pămănt, femeile să rămână domnişoare în somn până la marea mirare când miracolul vieţii poate zămisli în trupul lor. Niciunul nu credea în somn mai mult decât în vis, toată menirea o îndeplineau cu patimă năşteau prunci şi se bucurau de mirarea acestora pentru fiecare lucru, se recunoşteu cu bărbaţii lor în ei mirate cum cresc repede şi devin cutezători. *** Toţi îi nesocoteau pe cei apatici ei nu-şi trăiau clipele locuiau în afara trupului. Plictisiţi de tot ce se întâmplă aceştia rămân fixaţi pe idei noapte când este întuneric, zi când este lumină iarnă când se porneşte a ninge. Îi desconsiderau pe cei nepăsători, ziceau că sunt lipsiţi de interes pentru evoluţie, nu-şi conduc propriile sentimente şi trupul lor e o scorbură în care pătrunde oricine fără să-i deranjeze. Cei pasivi n-au energie nici voinţă, se muţumesc cu puţinul dat şi-l împrăştie şi pe acela sau îl pierd la diverse jocuri sau neglijenţă. Lipsa de ambiţie, indiferenţa, sunt casa în care locuiesc. **** Ei au rămas nedumeriţi, îi considerau pe celalţi trupuri fără cap, dar nu mergeau mai departe, se gândeau cu teamă de suflet şi deveneau mai îngăduitori fiindcă credeau ei orice om se poate schimba şi astfel poţi deveni altul cu alte păreri, cu alte trăiri şi mai ales cu alte convingeri. Însuşi sufletul poate vibra cu sunete pe alte note care se recompun în mirări neaşteptate. Inima ar putea să se înalţe pe alte trepte de iubire şi bătăile ei ar putea fi melodioase. ***** Ei se mirau, făceau din mirare o taină, se năşteau cu mirare, cu mirare mureau dar nu se supuneau ei mai mult decât trupului lor. Se rătăceau prin vis şi chiar prin univers călătăreau ca să se simtă mai oameni, căutau peste tot ceva ce nu ştiau de multe ori să se întreacă pe sine şi nu rămâneau muţumiţi decât după moarte.
sâmbătă, 31 mai 2025