E vremea unui gand, dragă Petrină, ce în trecut în suflet s-a ascuns, de a te ști un înger fără vină și de-a simți amorul nepătruns. E chipul tau gravat pe-a mea retină, dar nu doresc un leac ca să îl șterg, căci tu ai fost și ești, dragă Petrină, Lumina către care am s-alerg. Voi alerga spre cuante de lumină ce te cuprind într-un gigant ocol, drept Univers în care tu, Petrină, ai devenit iubirii protocol. În el am scris iubirea mea deplină cu zeci de jurăminte în final, de-a te vedea așa cum ești, Petrină, motivul unui dor adapțional. Cînd viața își aruncă cruda tină cu un puhoi de vorbe în avânt, doar chipul tău frumos, dragă Petrină, e farul de lumină pe Pământ. Al tău mister ascuns în cromatină, în fapte din trecut ce n-au egal mă face să-ți transmit, scumpă Petrină, că ești acel amor epilogal.