Într-o lume viciată a valorilor obscure, demonetizăm cultura, ardem tot să iasă fum, desenăm pe foaie lacrimi și-n cuvinte tot mai dure personificăm iubirea răstignind-o în volum. Dintr-o scoică a durerii scoatem biciul înjosirii, cățărați pe stânca vieții aruncăm cerul pe jos, bate gongul într-o nucă anunțând ziua schimbării când se naște el, poetul cu vers rece și nervos. Sub cuvintele uscate, ura zace-nvinețită, dar expiră ciudățenii împroșcând aerul fad cu proteste șlefuite de o limbă cam tocită și ne-mpiedicăm de raiul transformat de noi în iad! Adina V. 18.10.2018