dimineaţa îşi înfige colţii într-un sâmbure de brumă mătură umbre dincolo de geam o pasăre sinistră adună bănuţi din oselele pământului sub tâmpla invadată de nesomn afară văduve negre flutură venin printre rufele puse la uscat între o gură hâdă şi-un ochi vânat cuvintele roiesc acre ca nişte viespi aţâţate zdrobite le cos la subţioara unui cearcăn să muşc din ele încăpăţânarea de a nu auzi şi cu urechile astupate de doi greieri rămaşi într-o umbră de coasă să-mi redobândesc libertatea de a fi dincolo de calapod
sâmbătă, 31 mai 2025