Iar de mor de tănâră! Sa ma îngropi într-un pat de trandafiri Să mă-nfăşori În giulgiu şi mătăsuri albe Iar după, să te rogi Ca îngeri să-mi cânte la harpe. Iar părul meu lung şi bălai Să-mi cadă creţ pe umerii albi Ce-au fost amorţiţi de frigul Degajat de o inimă grea Şi degerată de ură. Iar la gât sa îmi agaţe Perle din marea de azur Iar ochii să mi laşi deschişi Şi prin albastrul lor să pot să mai privesc Sper abisul lumii mele reale În care orologiul greu din piaţa mare Să bată-n note grave Ora şapte! Iar apoi să-mi porţi Coşciugul ca marmura albă În paşi de vals Precum un dans Pe drumul pe care n-am fost. Şi să-l-arunci În râul care Îşi plânge apele la vale Şi să-l laşi pe el Să mă îngroape. Iar păsările din arborii înalţi Se vor ridica la cer În vuiet mare. Şi cu aripile bătute de vânt Se vor roti în aer. Iar din ciocul lor să laşi să cadă Peste al meu coşciug alb Rămurele îmbibate de nămol. Şi păsările îmi vor făuri un cuib, Un cuib de primăvară. Iar peste pământul ud Să pui o cruce uşoară Şă sa asculţi cum liniştea se lasă. Ai observat că imediat ce mori Ei se gândesc la tine Si parcă le şi pasă?
sâmbătă, 31 mai 2025