(scris pe patul de spital,aprilie 2018,Oradea) mai stai o clipă moarte stai nu cer să-mi dai mie nimic dacă mi-ai fi dat un semn oricât de mic îmi pregăteam valiza cu toate cele necesare un aparat de ras un creion o mapă şi un plic mai stai o clipă moarte stai nu cer să-mi dai mie nimic mai zăbovește jos sub deal un pic să sting lumina apa gazul şi să las o cheie ori nu ştiai că am o mamă şi un copil mai mic mai stai o clipă moarte stai nu cer să-mi dai mie nimic în mine totu-i negru vai poate doar e un protest ca şi când ar fi fost să fie un anotimp în care aş fi putut să plec mai stai o clipă moarte stai nu cer să-mi dai mie nimic ci îngăduie-mi o rugăminte să-ţi mai zic de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai şi sunt gol-goluţ că n-am putut să-mbrac nimic aşa sunt Om dar nu cu suflet mic te rog mai lasă-mă un pic să strâng trecutul şi viaţa între dinţi că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic mai stai o clipă moarte stai nu cer să-mi dai mie nimic ţi-am spus răgaz să-mi dai să mai zăboveşti la poartă un pic cât copilu-mi face semn cu mâna că doar ştiai că-i bolnav şi trist şi-i cel mai mic la urmă-apoi de vrei să-mi dai un semn aprinde lumânarea neagră din pridvor ştiu că te grăbeşti şi-i musai să revin la ceea ce am fost poate un nimic dar stai mai am un Dumnezeu de nu ştiai şi o mamă care a lăcrimat destul şi-i rog acum când trupul meu nu-i mai în stare de nimic să-mi aprindă o lumânare acolo sub pământ noa haide moarte hai te întreb cât încă mai sunt viu cu ce-am greşit de vii pândind şi totuşi dacă vii adu-mi şi tu ceva să-mi placă nici flori nici lumânări ca la mormânt ci o noapte de împăcare cu tot ceea ce am fost şi încă sunt noa haide moarte hai păşeşte-ncet de poţi injectează-mi în vene noaptea fie şi în somn doar atât cât eu către Dumnezeu mă-ndrept apoi să taci că n-ai nume de Om apoi să taci apoi să taci să taci...
joi, 19 iunie 2025