Moartea himerei Liniștea e o grotă, zeii... o sfântă chemare a lutului, noaptea intră în panică, e ora reîntoarcerii secundelor în ornic, pornim înspăimântați, din țărâna trupului, în urma himerei, într-un voiaj deosebit de schimbător și totuși, atât de statornic. E un sfârșit de stare pacifică, o agonie lentă a liniștii, echinocțiul durează cât să privești în propria-ți stare lăuntrică, umbra e reavănă, sufletele absente, doar pustiul ființei ne-ndeamnă să îngropăm în iluzii himera, care, moarte himerică-nseamnă.