azi nu-ți mai spun cuvinte de prisos mi-ajunge să-mi vorbească numai ochiul în timp ce-ți desenez în palmă crochiul unui medalion misterios care să îți cuprindă nesfârșirea într-iun oval de-argint suflat cu jad căci nu mă-nteresează rai sau iad de nu-s unit cu tine-n confiirea pe care filosofii o clamează drept bun suprem al existenței noastre dintr-un pământ pietros cu zori albastre ce-n noi deșertăciunea colorează scăldând privirea-n valuri de uimire iscate din oceanica iubire.
sâmbătă, 31 mai 2025