Doar noaptea cu picioarele-n pământ trece prin câmpie ca o femeie cu glezne subţiri şi nervii întinşi, întunericul nu spune nimic din tot ce ascunde, iubirea născută din păcatul nerecunoscut îşi lasă amprenta să cadă pe umerii luminii ca norul gălbui apărut în faţa soarelui, mişcarea umbrei sub tălpile de lut. Un început cât un cânt de ciocârlie rămas în aer aduce amiaza în ierburile aproape coapte în care se odihneşte tăcerea. Sper... Ăsta e modul de a fi ce se prinde ca visul de somn, altfel totul curge printr-o împărăţie de culoare. Tot ce iubesc acum oamenii nu ştiu.
sâmbătă, 31 mai 2025