Douǎ molii Cam hazoase Fâlfâie prin dormitor Cu aripi pline de micǎ Agitȃndu-se de zor. Nu vreau sǎ le-alerg Cu pliciu, Cǎ sunt fiinţe şi ele, Chiar dacǎ Paltonu-mi stricǎ, Croşetȃndu-i gǎurele. Dupǎ cum o ştim şi noi Nu o fac din rǎutate Cum ar face-o un strigoi, Ci de foame, Hai, socoate!