Când cucuveaua muşcă luna de un colţ, Sub pleoapă de pământ pândeşte ca un hoţ, Un bocet de gorun, pasăre vicleană Zidită-n cuvânt precum o altă Ană. Cuşmă neagră noaptea se varsă în ploaie, Urlă aşteptarea, lacrimă văpaie, Ca un corb pribeag şi nesătul trecutul Te mâna din urmă umbrind începutul. Furnicarul lumii colcăie-n ispită, Făţarnic botează clipa travestită, Pierdută de haită desface zăvoare, Cu bani de argint să cumpere uitare. Baloane de săpun se-nmultesc şi dispar, Caverne de idei înscrise-ntr-un ferpar. Organica celulă se umflă-n zadar, Sfârşitul este scris de cer în calendar . Când clopote toacă în zi de parastas, Aud cum plânge frica în ochiul rămas.
sâmbătă, 31 mai 2025