Tăria unui dor nu se dezminte și nu contează anii ce-au trecut Atâta timp cât mi te am în minte, a mea gândire-i dorul absolut! A ta voință zbor ți-a fost spre creste și ai urcat spre culmi de Infinit lăsând în aminitiri a ta poveste drept sinonim credinței într-un mit. Când lumea îmi părea atât de fadă rotind un mecanism distrugător, la Adevăr mi te-am găsit dovadă, exemplul de urmat, câștigător. Tu te-ai luptat cu ale vremuri cazne și ai răspuns c-un caracter inerm. Unui trecut cuprins de negre blazne tu i-ai opus curajul izoterm. Voința ta mi-a devenit icoană. De n-ai știut, ai fost al meu motiv ce mi-a schimbat a sufletului goană ce se-ndrepta spre-un hău aberativ. Îți multumesc, acum, cu aplecare drept multumire pentru tot ce-ai fost Și îți urez bolnav de fermecare: Rămâi al fericirii adăpost! Îți multumesc, acum, cu-a mea gândire pentru ce ești și pentru ce vei fi: Lumina unui Vis ce-n afluire va da splendoare zilelor pustii!
sâmbătă, 31 mai 2025