Mic, plăpând, primăvăratic, țipă-n sus spre soare. Vezi?! Și mărul meu carpatic tot va da în floare. L-a pândit în timp chemarea, sau ecoul primăverii; ceața neiubindu-și zarea a mâncat-o ivirea serii. S-a dus frigul și zăpada, s-a dus iarna rebegită; ploaia mi-a spălat livada, seva învinge liniștită. Norii fug, bătuți de vânt, ceru-i clar de rouă; ciocârlia moare-n cânt, natura-i taină nouă. Mic, plăpând, primăvăratic, râde-n sus spre soare, azi și mărul meu carpatic, probează iarași floare.