De-aș fi o rază care se strecoară În liniștea pădurii, mi-aș dori Un mugur să ating întâia oară Și-n el s-aprind voința de-a trăi. Să fie gazdă el, luminii mele, Să mă îmbrace-n verdele opal Pe care l-am văzut lucind în stele Și-mi pare învelișul ideal. Aș fi, în frunza care se va naște, Puterea vieții-adusă din neant, Aidoma luminii dintr-un Paște Ori din credința unui vechi atlant. În zilele toride ale verii, Aș fi, în nemișcarea ei, un dans Ce-i va reda speranța adierii În viața pân-la ultimul balans. Iar de va fi aceasta de-ndurare, De fericire până la sfârșit, I-aș cere, desprinzându-mă, iertare Când va cădea, cu ea că n-am murit.
sâmbătă, 31 mai 2025