Mulţumirea

Cer iertare, poeziei că n-am scris aşa curat..
Că n-am scris cu doru-n suflet aşa cum m-a aşteptat!
Florile de primăvară tot mereu m-au îndemnat
Să le scriu în vers, dulceaţa! Însă eu n-am ascultat!
Noaptea când îşi lăsa trena peste gândurile mii,
Liniştea, stelele nopţii, se-ascundeau în şoapte vii
Eu doar, mă gândeam a scrie doar aşa.. la întâmplare
Ori un vers.. o poezie.. dar mi-a fost mirarea mare
Când stelele s-au strâns toate ca să-şi plângă viaţa lor
Că în versul meu năvalnic, nu-şi găseau al lor fior...
Cer iertare poeziei c-am lăsat-o suspinând
Când ea ma chema in taină, glasul dulce să-i ascult,
Dorul,lacrima, iubirea.. eu mereu i le-am simţit
Poticnindu-mă în oameni n-am ştiut c-a suferit...

Floare dulce şi suavă adusă din zări cereşti
Doar la unii le eşti dragă.. dar te-ntreb.. mă mai iubeşti?
Vin cu inima şi dorul dintre visele-mi pustii
Te rog.. fă să-ţi simt fiorul... printre gândurile mii..
Las cenuşa.. las ţărâna.. tot ceea ce te-a-ntristat
De azi, dă cu mine, mâna... şi voi fi cel mai bogat
Voi aduce la Altarul Dumnezeului cel Viu
Mulţumirea... ca prin tine,sufletu-mi pot să-l descriu!

16.03.2016