MURIM PUȚIN CÂTE PUȚIN

Moare puțin câte puțin cel care,
De glasul florilor n-ascultă,
Acela ce găsește-o hibă-n zare,
Și tot ce Domnul a creat  - insultă.

Moare puțin câte puțin avarul,
Ce uită pentr-un colț de pâine,
De cel sărman și de amarul,
Care sălășluiește-n sine.

Moare câte puțin acel ce spune:
„Eu n-am gustat din vinul fericirii”,
Sfârșit e cel ce se opune,
Cu-ntregul său cuget – iubirii!

Murim puțin câte puțin cu toții,
Luptăm ani buni pentru-o fărâmă,
Ne-nțelegând – noi - idioții,
Că-n urma noastră-i doar țărână!