frunza nu avea fiinţă dar avea aripi şi chiar dacă nu avea duh avea legănare de cer şi tăcere iar sângerarea zării o prefăcea în nimb de fluture frunza nu avea gând dar avea zbor şi văzduh şi de cele mai multe ori murmura în sufletul oamenilor deodată cu plutirea nopţii ca o rană nestinsă, ca un oftat de lebădă