Privesc cerul nopții de azur Îmbrăcat în mantie de stele, Iar de nicăieri aud un murmur Al gândurilor mele grele. Copacii înfloriți s-adună Să țină sfatul clipei, Al noptii cunună Învăluită în mrejele miresei. Vântul poartă cu sine Florile nunții de aramă, Iar dorul meu de tine Ușor-ușor, mă omoară. Nu este nici frig, nici racoare, Iar eu aștept îngândurat Să apară din nou soare În intunericul cel uitat.
sâmbătă, 31 mai 2025