Mușcat de timp...

Mușcat de timp, 
ca de o fiară,
se mai târa, urmat de seară,
spre zidul unde a fost și ieri:
”oh, nestinsă, veche rană, 
de ce așa dureri?”

A lunecat din cer o stea,
un nume nou
sta scris pe ea...
El n-a văzut, că timpul tot
mușca,
și viața-i sîngera, tot sângera...

În zori, când soarele
s-a înălțat,
mușcat de timp, ca de o fiară,
necunoscutul  fața
și-a spălat,
și s-a nchinat, înfrânt, ultima oară.

... să piară cel ce și-a făcut din rană, un fel de-a fi
și de a tăgădui...

30 aug.2017