De ce privesti mereu la lume Cand poti la Mine sa privesti? Cu ce fel de intelepciune Ai vrea sa te impartasesti? De cate ori ti-am spus copile Sa stai pe cruce rastignit? Mai e putin,cateva file, In cartea lumii de citit. Nu stii,n-auzi a Mea chemare Ori ea rasuna in zadar? Crezi ca ti-am dat eliberare S-ajungi robit de patimi iar? E dulce pofta,insa arde Precum un foc mistuitor, Ce te arunca-n neagra moarte Ca fiu pe veci ratacitor. Ti-am dat cuvintele divine, Cu ele doar sa te hranesti, Sa-ti faca zilele senine, Prin ele-n omul nou sa cresti Dar nu-ti mai plac,cum bag de seama, Te-ai plictisit:vrei castraveti, Vrei usturoi,praz si cu zeama Venite de la falsi profeti. De ce vrei apele murdare Si hrana proasta din Egipt? Zadarnic ai rascumparare Si Duhul Sfint in piept infipt? Nu mai cata ce nu hraneste, Nu mai tanji dupa naluci! Te scalda-n apele celeste De vrei sa nu te mai usuci! Nu mai da lumii ascultare, Ca-i stapanita de-un tiran Maestru in falsificare, Al carui nume e satan. Sus inima spre cer intr-una Acum cand totu-i spre sfirsit! Nu intrista,te rog,Arvuna Cu care te-am pecetluit! Eu vin curind.In asteptare Arzand de dorul Meu sa stai! Din biata lume care moare Vin sa te iau cu Mine-n rai.
sâmbătă, 31 mai 2025