Se răcește cafeaua iar telefonul tace; Cred că și dorul tău s-a răcit... Gândurile nu-mi dau deloc pace, Sunt trist și foarte nedumerit! Se răcește cafeaua în liniștea dimineții; Dacă glasul tău spre altul s-a rătăcit? Îndrăgostiți lulea sunt de tine poeții, De ochii tăi negri... luciri de antracit... Asta este... o să-mi fac o altă cafea! Una fiartă la foc mocnit, Să-mi ghicesc doi ochi verzi în ea, Să uit de negrii ochi pe care i-am iubit! Mâine dimineață de tine am să uit! Pierdut după o noapte printre aștri; Ochii verzi nu i-am ghicit dar mi s-au ivit O minunăție de ochi albaștri! Sună telefonul! Ah! Era să mă frig! Cafeaua fierbinte o duceam spre buze... Cine să fie!? În gândul meu strig! Era doar o muză care-și dorea scuze... Of muză iar mi-ai picat în cafea... Te sorb în fiecare dimineață! Câteodată ești bună, altădată ești rea După cum îmi este și soarta în viață!
sâmbătă, 31 mai 2025