Sclipire atemporală De lumină primordială, Sunet necuprins și misterios Ce trecutul își destăinuie Într-un mod spectaculos. Trecut-au anii peste tine, Din vremuri vechi mesopotame în Babilonia le-aduceai lumine Iar lui Ghilgameș, vise imortale. În Grecia Antică, nouri de amor păreau, ale tale dulci miresme Dar sirene iluzorii îți vrăjeau... feciorii din poveste. Prin a ta ispită, romanilor îndemn le erai - mereu cuceritori , mereu izbăvitori peste-a-ntinderilor mări și țări. În cântul tău, medieval tresăltau catedrale de arcuri ogivale și contraforturi zvelte; În baroc polifonia-ți dat suflet, podidind în tente ascendente- paradis înfierbântat dar sumbru Ideal pictat în nuanță ascetică, lugubru. La aztecii Lumii Noi, tonul tău a fost durerea; Zeilor oblăduiți de eroi, le-ai fost însă mângâierea. Anunțai tu trecerea transcedentală asupriților cutumelor de origine ancestrală. Clasicism sau romantism- pentru tine e tot una. Tu-ți așterni mereu străbuna licărire de amor; Europa pentru tine este sursă de idei, izvor. Un izvor de lacrimi stinse, de dorințe vii aprinse Un izvor de afirmare A secolului luminii emancipare. Cosmopolit deschizi tu calea egalității. Cine să mai aibă onoarea opririi rasialității? Înflorit-ai tu numaidecât în America secolului trecut; Oameni neîndreptățiti în ideal de libertate-uniți prin tine au adus noi cântări peste Atlantic, peste mări. Muzică- Citadelă sfânta ce ne ești inepuizabilă, eternitate de plăceri lumești divinizabilă; Fără tine, noi n-am fi decât cuvântul nerostit în miez de noapte și-agonii ! Într-un mod spectaculos Trecutul ni-l dezvălui. Sunet necuprins și misterios, Sclipire-atemporală De lumină primordială.
miercuri, 16 iulie 2025