*sincope florale* n-am să mai alerg între anotimpuri să-ți prind pașii care-și pierd echilibrul iubite în marsupiul iubirii liniștea este pledoaria exactă că ne știam dinainte de sunet că genezele și-au furat octavele din vintrele noastre florale staminele clipei ne lasă pe atrii polen de implozii rodiei n-o să-i mănânc semințele împărțind limba la patru asfințituri în fagurele vieții inițiez ritual de 'nălțare după ce-mi beau răstignirile până la ultima picătură în pupilă friabilă dumnezeu se întoarce și sparge sânburii tainei să umple spațiul dintre mine și eu era glaciară este compromisă cât pot să agăț în talpă virgină perimetrul fiecărui soare topit în celulă cum se cuvine locuiesc bula de nemurire unde afluenții tăcerilor tale vor sparge codul arterelor vom fi doar noi doi și-o respirație din ambele capete vom arde zonele albe din hărți iarba va țâșni precum gheizere de verde din călcâie simpla atingere va dezlănțui insomniile clorofilei primăveri eterne ne vor sorbi buricele degetelor orgasmice alunecări printre coastele zării orașelor vom dizloca disperarea din ziduri iedera îmbrățișărilor nu va lăsa nici o sete activă sub avalanșele bucuriei ne vom îngenunchea umbrele ruga va aprinde altarele frunzei deșertul poate să pună mâna pe lopată nu vom fi nicăieri deși pulsul ne va-mpleti fiecărui mugur esența nu stricați drumurile golgotei cu bolovanii trădării rădăcinile noastre din astre își trag seva ne-o spun cearșafurile voluptății înainte de-a ne absorbi transpirația vremuirilor și-a da drumul mieilor de sacrificiu inplacabil verdict de lumină curcubeele îşi adjudecă partea lor de vină din frumuseţea lumii în venele timpului primăvara detonează semințele
sâmbătă, 31 mai 2025