n-ai albastrul tău să dai viață anemonelor de pădure întoarse în gând din lumea de pruncie n-aveți pașilor cum să parcurgeți dealurile și văile care înfloreau cum în poveste înlăturând frig și foame lungi pagini de timp și pagini de lut s-au amestecat cum o carte în care s-a rătăcit însuși scrisul și și-a căutat apoi ieșire sau o renunțare pentru alt scris altă carte cu altă copertă să stea în lumină n-ai, inimă, n-ai putere să mergi înapoi mai târziu, unde mama scumpa urcă împreună cu tine pe drumul peste trecut cu puținul ei timp rămas și cu zâmbet și privire de copil nu, nu se mai poate viu coperta a coborât, iar, dar cine spune că e viu numai ce avem puterea să atingem real în acest viu al sufletului meu tu, mamă, unică, neschimbabilă ești pe toate filele și vei rămâne vei rămâne mereu _ Copyright Mariana Fulger
miercuri, 16 iulie 2025