*împărtășire* Lui C.A. poate ai uitat iubite că am dansat odată pentru acest oraș și bordurile lui mi-au devenit coaste sub nopți toride bântuite de fantasma cireșilor primăvara își crăpa ghiocul norocului sub balerinii ursitei cusuți din arterele noastre nu pot uita cum puneai roată lumea timpului tău în metastazele albastrului scriai cu mine pe ziduri să las urmă de fluturi pe însetările tale poveștile din poala munților în care mama îți legăna spaimele și adormea balaurii îți era perna unei clipe încărunțite de luminile stinse ale orașului dorul ei bătătorit precum palma pământului citea taina veciei fără să urce scara lui iacob dintre sprâncene alergam după inima mea respirând ca o novă prin venele tale nu mai știu din care frunză mai bei magie de lună iubite și-n cuib de poeme cum îți mai e somnul care curcubeu îți dă cu blândețe binețe când deschizi lutului poartă de flăcări am citit în palma ta iubite între linia vieții și-a destinului că între blănița unei mioare și scâncetul lui azorel în răsuflarea domnului se coace o vecie aromitoare îmi amintesc mările visului cum intonau simfonia perfectului unu printre vertebre gemene ridicau taifunuri în cuvinte în valvele spațiului acvatic dintre gurile noastre nășteam din noroi stele peniță de vânturi eram și de albatroși când îngropam în nisip perle și răsuflări de abis în mărgica genezei pentru împărtășania cuvântului sacru activez sinapsele cordului scot pâinea coaptă din țestul memoriei pe limbile tuturor topesc rugăciunea de-a fi și-mi deschid venele
miercuri, 16 iulie 2025