N-aș vrea

N-aș vrea s-ajung bătrână niciodată,
Și n-aș vrea să trăiesc această soartă:
Să văd cum bătrânețea mă cuprinde,
Și să-mi aduc de tinerețe-aminte.

Mă uit în jurul meu și văd bătrânii
Mișcându-și, greu încheietura mâinii,
Picioarele nu vor să-i mai asculte,
Când strigi la ei cuvintele-ți sunt mute.

Adesea plâng de-atâta neputință
Și-s plini de boli și multă suferință,
Și-i arde dorul de copiii care,
S-au răspândit cu toți în lumea asta mare.

Și banii care-i au prin buzunare,
Îi țin acolo pentru zile-amare
Sau pentru ziua când la cer s-or duce
Să-i dea copiilor, să-i fac-o cruce.

Și stau așa și-așteaptă ziua-n care,
La căpătăi va arde-o lumânare
Și-și văd pe rând, viața ca pe-o carte,
Cu foi îngălbenite și uscate.