«nimic nu se vibrează în pătrare» *Dedicată Criticului Blind* se sting luminile în tine nu-ți mai poți afișa în vitrine coastele goale carnea s-a transformat în izvoare ți-ai strâns țipătul într-un albatros digerat de furtună privirea fără îngeri în ataș un plus de eternitate în mai puținul clipei experiment celest lamela aurește timpul care ți se topește ușor din geana duhului și mâine a fost dimineața când o zână căzută și-un nimb de zenit ți-au filtrat sângele propria foame sită incandescentă și-a spart dinții în tine împuținat cu fiecare eternitate mistuită din piramida vertebrei numeri alb ecourile vieții chipurile ce te-au părăsit gârbovite sub greutatea cuvintelor de fier reverberează triste victorii împănate cu lauri de fum în jurul tău se rostogolesc sfere energia lor cu-o octavă mai jos magnetizează literele și în tăcere le umple de forme tu ai pășit fără de tine dincolo de toate umbrele oglinzile și-au macerat fotogramele din argintiul iluziei până și ultimul loc din care te retragi camera secretă a inimii a șters polenul de viu din lumină peste drum de mine veșnicie blândă hipnotizează abisul s-a născut un crist