Ați inundat al lumii eșicher cu apele murdare de păcate. V-ați ridicat ca iedera spre cer în valuri paupere-n demnitate. Ați prins în întunericul apos doar suflete bolnave de avere ce s-au vândut, amar de rușinos, pentru un cont și clipe de plăcere. Vă laudați cu-al valului avânt- haotic flux spre țărmuri însorite trimis să prindă-n aurit mormânt cetăți ce de Lumină-s făurite. Iar fada simplitate pe tocilă ați apăsat-o-n gândul însetat V-ați făurit o daltă fără milă ce a lovit în ziduri, repetat. V-ați construit canal de navigare înlăturând bătrâne temelii, Prin ovreiesc proces de irigare ați cultivat averi și pandalii. Ați decretat că suntem doar o turmă păscând etern al vostru abcedat Nu v-ați gândit că veți lăsa în urmă o molimă peste-un lumesc regat. Această lume, astăzi, e bolnavă, flămândă și sătulă, la un loc. Tot jinduind la a minciunii navă își mistuie văleatul echivoc. O ultimă dorință o încearcă: să o primiți pe puntea de catran, drept bancă la a voastra anasarcă, să navigheaze pe lumesc estran. Iar când refluxul fi-va mai puternic și va dori al apelor blastom, El va sorbi ca un avid vistiernic tot ce e rău ideii ”de-a fi om”. Va mai rămâne, sigur, în cetate, un Supraom imun la ce-ați fost Va construi o lume prin dreptate Ideii de Lumină, adăpost. Din Nesfârșit își va primi tainul Și temelii din stele-și va creea Impenetrabil îi va fi destinul Iar frica de ce-ați fost va dispărea.
sâmbătă, 31 mai 2025