Împrăști-mă-n sute de bucăți Iar suflet risipește-mi-l în zări. Ca împărțit în două jumătăți Stingher să rătăcească peste mări. N-aș vrea să pierd cumva o altă zi Acuma când am visele furate. Nu vei putea nicicum a pângări Iubirile ce sunt adevărate. De și-ar găsi chiar sufletul pereche Va împlini dorința ce e-n mine. Oricât ar fi acuma de străveche Nu se va face sigur de rușine ! Să-ți umple sufletul doar de lumină ! Găsind chiar drum ce duce către tine. Iubirea ce o simți acum divină Va răscoli chiar sufletul din mine. Dorința-n mine este-acuma clară Să te găsesc curând. Oriunde-ai fi ! Voința mea o știu că-i temerară Iar visul nostru îl va împlini. Oricât ar fi acuma un mister (eu voi îndeplini cumva menirea). Dar tot ce vreau acuma să îți cer ”- Nu-mi igoni din tine amintirea!”. Te văd acum căzută, dărâmată Și chiar nu înțeleg care-i motivul ?! Când te știam cu mine confundată De ai fi zis: Acesta e nativul ! Brăila, septembrie 2017
sâmbătă, 31 mai 2025