Doamnă dragă ești frumoasă Când zâmbești, privești duios, Delicată ca o floare Cu parfumul ei frumos. Poate azi te-am supărat Că am râs și m-am jucat. Dar te rog drăguță doamnă Să rămâi cea naturală. Naturală de rămâi Cu cuvinte-i greu să spui Frumusețea ce-o expui Fără ca să știi tu cui. Când eram copil la tata El mereu m-a îndrăgit. Dar spunea: „Femei Frumoase După patruzeci de ani pot fii!” Mă machiam, mă dichiseam, Ca o fată mă purtam – Dar acum eu înțeleg Vorba lui de înțelept. Eu prefer naturalețea, Știu sigur că-i frumusețea! Cu comportamentul fin Nu spun cât e de divin! Cea-n etate, scumpă doamnă, Frumoasă ești tu naturală – Când te-accepți așa cum ești Inspirație mare-mi ești!