Nopțile de toamnă vin pe o cărare rătăcită-n visul dintr-un gând uitat printre jertfe false din chemări bizare răscolite-n vară de un vechi păcat. Se aud adesea-n vorbe născocite de amante-ntoarse, fără pașaport, să ajungă-n taină, pe cărări ferite, la nava sosită cu soldați în port – nava neuitării ce mai poartă încă amintiri cusute-n steagul tricolor, arborat aseară, pe un colț de stâncă, unde plâng uitate scene de amor. Reîntors acasă, de privesc în zare ca să caut chipul încă neuitat, fără îndoială..., cred că reapare – ah, ce fericire, norocos soldat...!
sâmbătă, 31 mai 2025