simt vițele pe sub piele cum grăbesc statura mea de pom padurea arde, fumul în tăcere ridică schele, moarte si stafii iar eu mă vând pe-o noapte de plăcere un joc de cărți cu morții încă vii iubito, vino, frunzele te cheamă plămânii mei respiră gândul tău în noapte versul pare un călău care ucide dorul fără teamă priveste cerul, parcă se dezbracă de cunostințe vechi, de cele noi suntem război si viața ne încearcă pe străziile iubirii, înapoi mă dăruiesc gândirii de carton pe străzi, ziare, frunze si beton sub felinare sângele de dor țâsneste iar în nopțiile cu-amor ne prăbusim în taina unui mâine În care latră fioros un câine.
sâmbătă, 31 mai 2025