Ne urmărește, Doamne, un miracol Statuile cioplite în nisip Cât moartea înflorește-n carne dulce Și viața crește dincolo de chip. Bat solii sorților în geamuri Ursită n-e pământul poate Iar vom sluji la poarta devenirii Cu frica ne-mplinirii-n spate. Suntem măsură pentru timpul viu Căci pentru noapte cine ar mai plânge Toți ne privim miresele cum scot Lumina morții să ne-o toarne-n sânge. Și boala asta pare de-mprumut Au suferit de moarte și părinții Stă cineva la trecerea spre ziuă Și ne sfâșie inima cu dinții. Dar am mai fost pe-aici știu bine Pe frunte-i semnul de argilă Nu ne cunoaștem ne iubim pe sine Vânzându-ne veșmintele de milă. De care împlinire să ne temem Când toate sunt aceleași pentru toți Și-n clipa asta umblă printre zodii Primejdia adusă de roboți ?
sâmbătă, 31 mai 2025